La noi la tara bem doar palinca....dar cand mergi la oras, la club, lumea buna bea tequila.... Pana acum, stiam ca: inainte de fiecare shot se ia o gura mica de sare si după shot... lamaie, sa taie greata.
Ei bine, nu de mult am aflat ca procedam gresit !
NU AŞA SE BEA TEQUILA!.....
Puteti vedea mai jos un tutorial video care ne instruieste in tainele bautului shoturilor de tequila:
luni, 27 septembrie 2010
vineri, 10 septembrie 2010
"Perle" de la ultimul "bac"
Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea. !!!
Privind atent plugul, vede că e de fier şi privind şi mai atent ţăranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede că e de bronz.
Şi Stroe Orheianu cînd îl văzu pe Tudor Şoimaru zise în gând: Pe unde o scot, vere?!
Vlaicu-Vodă era un funcţionar model care avea un randament deosebit ca domn.
În cunoscuta baladă "Mioriţa", sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, şi un cioban ce şochează prin prostia lui.
Pentru că suntem oameni, nu poţi să ceri câinelui din scara blocului să sufere pentru decepţiile tale.
În China trăieşte foarte multă lume care mănâncă o abundenţă de orez, se încheie la gât şi-a inventat guma de la capătul creionului.
(cea mai michtaux şi de reţinut - pentru noi)
În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reţine numărul maşinii.
Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal şi s-a terminat în 1438.
Zaharia Stancu a scris un roman desculţ. A fost şi şef de birou la scriitori.
Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.
Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane.
La Otopeni erau numai gropi şi avioanele le ocoleau şi tunarii trăgeau după ele în zig-zag.
Din lumea satului ţîşnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireşul şi altele care au completat acţiunea operei.
Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
Şi bietul Eminescu, scârbit de bişniţa societăţii sale şi că Veronica Micle îi făcea fiţe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e ruşine s-o spun.
Tudor Şoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală facută.
În versurile: "Ce-ţi pasă ţie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune că nu ştie dacă va fi al ei sau va fi altul.
Romanul "Răscoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru că începe şi se termină cu imaginea burţii lui Rogojinaru, care seamănă cu o sferă.
La Humuleşti Ozana curgea limpede, fără prea mari frământari sociale sau politice.
Nichita Stănescu a ştiut el de ce a pus virgulele şi punctele acelea în poezie şi nu mă bag eu în ce a făcut el.
Versul "de la străbunii mei până la tine" explică distanţa în km, care există între poet şi rudele sale ce trăiau undeva la ţară.
Dănilă Prepeleac era tovarăş de copilărie cu Ion Creangă şi cu el pleca iarna la săniuş.
Miron Costin vrea să ne arate că este bine ca din când în când să mai deschizi o carte şi să o citeşti pentru că nu face rău.
Citind, se mai dezvoltă şi omul la creier şi mai acumulează materie primă.
Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstrează că tot timpul sunt mai mulţi.
Este bine să mai şi citeşti, decât să tai frunza la câini degeaba.
Eminescu este trist pentru că nu a reuşit să facă nimic în viaţa lui, adică bani.
Nepoata lui Moţoc este furată de oastea leşească şi adusă ca captură.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă, fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.
El mergea pe bicicletă cu picioarele goale, băgate în portbagaj.
Ioana îi zise eroului să-i bage aparatul în priză.
Soldaţii îi urmăreau pe nemţi şi, cum îi vedeau că se urcă în avioane, săreau călare pe tunuri şi îi urmăreau pe tot aeroportul.
Personajele principale din povestirea "O oră din august" sînt: ofiţerul Roşu şi avioanele nemţeşti.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alţii.
Pe Tudor Şoimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl trăgea jos de pe cal, mai-mai să pice!
Magda îl iubea pe Tudor Şoimaru fără să ştie că acesta nu ştia limbi străine.
La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire, în funcţie de câte strofe are poezia.
Cînd eroul muri împuşcat de nemţi pe câmp, simţi miros de mărar, pătrunjel şi usturoi.
Privind atent plugul, vede că e de fier şi privind şi mai atent ţăranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede că e de bronz.
Şi Stroe Orheianu cînd îl văzu pe Tudor Şoimaru zise în gând: Pe unde o scot, vere?!
Vlaicu-Vodă era un funcţionar model care avea un randament deosebit ca domn.
În cunoscuta baladă "Mioriţa", sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, şi un cioban ce şochează prin prostia lui.
Pentru că suntem oameni, nu poţi să ceri câinelui din scara blocului să sufere pentru decepţiile tale.
În China trăieşte foarte multă lume care mănâncă o abundenţă de orez, se încheie la gât şi-a inventat guma de la capătul creionului.
(cea mai michtaux şi de reţinut - pentru noi)
În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reţine numărul maşinii.
Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal şi s-a terminat în 1438.
Zaharia Stancu a scris un roman desculţ. A fost şi şef de birou la scriitori.
Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.
Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane.
La Otopeni erau numai gropi şi avioanele le ocoleau şi tunarii trăgeau după ele în zig-zag.
Din lumea satului ţîşnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireşul şi altele care au completat acţiunea operei.
Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
Şi bietul Eminescu, scârbit de bişniţa societăţii sale şi că Veronica Micle îi făcea fiţe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e ruşine s-o spun.
Tudor Şoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală facută.
În versurile: "Ce-ţi pasă ţie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune că nu ştie dacă va fi al ei sau va fi altul.
Romanul "Răscoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru că începe şi se termină cu imaginea burţii lui Rogojinaru, care seamănă cu o sferă.
La Humuleşti Ozana curgea limpede, fără prea mari frământari sociale sau politice.
Nichita Stănescu a ştiut el de ce a pus virgulele şi punctele acelea în poezie şi nu mă bag eu în ce a făcut el.
Versul "de la străbunii mei până la tine" explică distanţa în km, care există între poet şi rudele sale ce trăiau undeva la ţară.
Dănilă Prepeleac era tovarăş de copilărie cu Ion Creangă şi cu el pleca iarna la săniuş.
Miron Costin vrea să ne arate că este bine ca din când în când să mai deschizi o carte şi să o citeşti pentru că nu face rău.
Citind, se mai dezvoltă şi omul la creier şi mai acumulează materie primă.
Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstrează că tot timpul sunt mai mulţi.
Este bine să mai şi citeşti, decât să tai frunza la câini degeaba.
Eminescu este trist pentru că nu a reuşit să facă nimic în viaţa lui, adică bani.
Nepoata lui Moţoc este furată de oastea leşească şi adusă ca captură.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă, fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.
El mergea pe bicicletă cu picioarele goale, băgate în portbagaj.
Ioana îi zise eroului să-i bage aparatul în priză.
Soldaţii îi urmăreau pe nemţi şi, cum îi vedeau că se urcă în avioane, săreau călare pe tunuri şi îi urmăreau pe tot aeroportul.
Personajele principale din povestirea "O oră din august" sînt: ofiţerul Roşu şi avioanele nemţeşti.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alţii.
Pe Tudor Şoimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl trăgea jos de pe cal, mai-mai să pice!
Magda îl iubea pe Tudor Şoimaru fără să ştie că acesta nu ştia limbi străine.
La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire, în funcţie de câte strofe are poezia.
Cînd eroul muri împuşcat de nemţi pe câmp, simţi miros de mărar, pătrunjel şi usturoi.
sâmbătă, 21 august 2010
sâmbătă, 14 august 2010
sâmbătă, 7 august 2010
joi, 5 august 2010
Legenda UE.....
A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, croat, slovac, sârb sau ucrainian, importante fiind - in acest caz - saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circulă si in folclorul nou al amintitelor popoare).
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua ţări, s-ar fi aflat o baroneasa înstărita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.
Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus păsul:
"Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.
Doar atât iti cer".
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:
"Omule, esti descult si eu te inteleg... Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana - Armani.
Tine de frig, de ploaie."
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
"Totuşi e doamnă bună.
Putea să nu-mi dea nimic".
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat.
Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:
"Sunt desculţ.
O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine".
Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.
"Daca-i degeaba, merită s-o iau"
isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.
A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, având douazeci si una de viteze si telecomanda. Omul a multumit si intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost călcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.
In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
"Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.
Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti".
Doamna l-a masurat din cap pana la brâu (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:
"Bade draga, eu te inteleg.
Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de încălţări.
Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.
Nu-mi vinzi mie pământul dumitale?
Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască".
Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru...
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua ţări, s-ar fi aflat o baroneasa înstărita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.
Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus păsul:
"Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.
Doar atât iti cer".
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:
"Omule, esti descult si eu te inteleg... Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana - Armani.
Tine de frig, de ploaie."
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:
"Totuşi e doamnă bună.
Putea să nu-mi dea nimic".
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat.
Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:
"Sunt desculţ.
O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine".
Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.
"Daca-i degeaba, merită s-o iau"
isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.
A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, având douazeci si una de viteze si telecomanda. Omul a multumit si intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost călcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.
In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
"Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit.
Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti".
Doamna l-a masurat din cap pana la brâu (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:
"Bade draga, eu te inteleg.
Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de încălţări.
Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.
Nu-mi vinzi mie pământul dumitale?
Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască".
Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru...
vineri, 30 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)